sdsd fd fd

Istoria parcului

Parcul din Ţaul este cel mai mare parc dendrologic din Republica Moldova, care ocupă o suprafaţă de 64 ha şi dispune de una din cele mai bogate colecţii de arbori şi arbuşti din ţara noastră, deasemenea este al treilea parc ca mărime și valoare a colecției floristice din Europa de Sud-Est.

Parcul este situat în partea de sud a satului Ţaul şi a fost plantat între anii 1901- 1904 de către arhitectorul-peisajist Ipolit Vladislavski-Padalko din Odesa – autorul parcului „Veseolîe Bukovenki” din apropierea oraşului Umani din regiunea Kirovograd, Ucraina. Astfel parcul din Ţaul are foarte multe asemănări cu acel parc ucrainean.

Iniţial locul unde se află parcul a aparţinut unor moşieri locali şi anume a unui orecare Oizer, care a fost obligat să vîndă moşia deoarece a acumulat datorii enorme la jocul de cărţi. Între timp Andrei Pommer, un înalt funcţionar la Banca Imperială Rusă din Sankt-Petersburg, dorea să cumpere o moşie în Basarabia şi l-a angajat pe Ipolit Vladislavski-Padalko să caute un loc potrivit pentru plantarea unui parc. Cel mai bun loc pentru parcul dorit de Pommer s-a dovedit a fi marginea de sud a satului Ţaul. Anume aici a fost găsită forma de relief ideală cerută de Pomer şi anume o vale înconjurată din trei părţi de dealuri, iar partea de sud era deschisă, care se asemăna cu un amfiteatru enorm. Această formă de relief permitea de a combina diferite specii de arbori şi arbuşti, care crează diferite colorituri în orice anotimp. Astfel dinspre nord, sau în partea superioară a parcului, s-au plantat plante rezistente la frig sau alte intemperii. Acestea aveau sarcina de a proteja parcul de vînturile puternice, care de obicei bat dinspre nord şi nord-vest. În partea de jos a parcului s-au plantat specii de arbori şi arbuşti, care sînt rare pentru această parte a Europei. În vale a fost săpat un iaz, care astăzi a fost parţial reparat cu o insuliţă în mijlocul său.

Către anul 1912 parcul fusese deja sădit, iar complexul arhitectoral din parc finalizat. Conacul, casele pentru oaspeţi, grajdurile şi clădirile auxiliare au fost finalizate şi ele şi corespundeau tuturor normelor acelor timpuri. Anual Andrei Pommer vizita parcul şi îşi petrecea verile la Ţaul, iar la sfîrşitul lui august pleca din nou la Sankt-Petersburg. Ultima vizită la Ţaul finansistul Pommer a făcut-o în anul 1912, iar în anul 1913 el moare. Războaiele mondiale care au urmat, nu au afectat parcul, colecţia sa de peste 150 de specii de arbori, arbuşti şi liane a fost păstrat. În 1944 odată cu înaintarea înspre Moldova a frontului sovieto-german, V. Pommer, fiul lui A. Pommer, a ordonat demolarea conacului familiei Pommer, însă localnicii nu au executat ordinul pînă la capăt, astfel că au fost demolate doar aripile de est și vest, care pînă în prezent nu s-au păstrat.  Războaiele În anul 1956 parcul din Ţaul a fost declarat rezervaţie naturală şi era cel mai mare parc din republică. În parc se afla o pepinieră, care a livrat arbori şi arbuşti de specii rare pentru flora Moldovei, altor parcuri şi localităţi din Moldova, dar mai ales pentru Grădina Botanică din Chişinău. Din păcate la moment parcul se află într-o situaţie de pericol, o parte din fondul floristic a dispărut, multe specii de arbori, arbuşti nu mai există, nu s-au păstrat nici lianele. Parcul nostru necesită urgent intervenţia statului, pentru a salva ceea ce a mai rămas şi a restabili complexul arhitectural, dar şi fondul floristic. Complexul arhitectural este compus din 8 edificii, din care: clădirea administrativă (fostul conac),  fosta clădire a sanatoriului profilactoriu, 3 hotele, un cinematograf (fostele grajduri ale lui A.Pommer), un beci și un turn de apă unic în felul său. Toate edificiile sînt într-o stare de avariere gravă, ceea ce ne determină să acționăm prompt. Pentru a evita ruinarea complexului arhitectural sînt necesare lucrări de schimbare a acoperișurilor clădirilor existente, precum și restabilirea gardului de protecție a parcului, fapt ce ar împiedica atît ruinarea edificiilor cît și transformarea parcului într-o gunoiște. Complexul arhitectural prezintă un interes pentru întreaga republică, valoarea sa culturală fiind inestimabilă.  Un loc aparte în arhitectura peizajistică îl ocupă bazinul acvatic din partea inferioară a parcului.